Confessions of an anti-anarchist

A generation of motion and violence, of immitation and non-models - of non-values and on-the-spot rules, with no respect for country or las (not even the ones of common sense). A generation that has to grow up on its own, without being taught solid principles. In an age of emo-like behaviour, sexism and lack of taste, it is difficult to find their way through.
Born sensitive and kind, they are destroyed by an interest-governed media and agression (which they call pride)driven to their utmost. They just jump over the steps of normal self-development and are looking for immediate maturity (that, as they know, brings only benefits, no responsabilities!).
In their sudden process of becoming, they're looking for the easiest path possible tested by a sort of urban guru, though most of the times only verbally.
For them, "low voice" is an abstract term, except for the tests. Somehow, they are the jilted generation of the noise, no matter its origin or purpose. Some become hyper-active, while melancholy swallows the rest. Thus, they start making mistakes. The culture of the gang, of the untouchable super-hero is as appealing to them as rainfall to the desert. Though parents and teachers struggle to explain, sometimes together, most of the times apart, different behavioural concepts - their immunity is what they have to face.
A computerized, virtual reality or insanity abducts their brains. They tell us, in their defence abd with half-mouth, that they are different. Different from what or from whom?
They love isolation and they consciously refuse any sort of talk. Especially parents, of all ages, are driven mad and take the blame - but their are only innocent victims. They often come down heavily on their children, but the only result is that they contribute more and more to the already-created gap. Don;t get me wrong! I am not trying to take sides, it is just that htey mean no harm to anyone. It is despair and lack of solutions that makes them / us act like this.

(Des)tainuiri

Oare daca ar ploua un mileniu intreg, ar reusi ploaia sa spele toate lucrurile necinstite din lumea asta? Sau oare ar mai trece norii? Ar putea rasaritul sa faca himerele trecutului sa dispara sau macar sa isi piarda din putere?
Multe intrebari, putine raspunsuri ... Apare frustrarea pe un drum cu o raspantie moarta pe care nu sta scris niciun semn - incotro s-o apuci, pe cine sa cauti sau in cine sa te increzi. De cealalta parte insa, daca ai nimerit, cu noroc, pe drumul bun, stau cerberii - ti se cer favoruri care iti ating sanatatea spiritului si increderea in lucrul facut de buna-credinta.
Ne pierdem identitatea incercand sa le explicam ca motivul real al calatoriei noastre prin amurguri este acela de a-i face pe oameni sa redescopere valorile normalitatii. Si cand suntem atat de aproape - isi trimit cate un reprezentant care sa zadarniceasca aceste eforturi, de altfel benevole.
Astazi, m-am saturat de toate astea ... de ce nu gasim in noi puterea sa spunem "Stop!", dar unul hotarat, nu soptit propriei constiinte? Puterea unui refuz este mai presus de orice sovaire, cu atat mai mult cu cat isi are seva in dreptatea cauzei. Calea dreapta este intotdeauna evitata - mereu se gaseste cate unul care sa te astepte pe scurtatura, gata sa iti fure glasul mintii pentru un pumn de arginti.
Si cand, secatuiti de puteri, ne asezam sa ne odihnim trupul si mintea, intre realitate si vis, ne asteapta, cu ranjetul stralucitor, cate o fantoma a trecutului.
"Al naibii subconstient", mi-am spus, "mereu scoate din cutia Pandorei cate un chip sau o situatie care ne tulbura". Mi-e teama ca intr-o zi, si tezaurul ramas va fi vandut unui chip de inger sub acoperire. Ne va mai ramane atunci ceva?
Imi vin in minte cuvintele unui poem al lui Tanase: "Si cu asta, ce-am facut?"
Noi am facut tot ce a depins de noi, dar ...

Incoerenta ...

" ... adevarurile mari se spun cu voce mica" - ne spunea un om drag, poate prea repede plecat dintre noi. Insa sunt atat de multi cei pentru care adevarul nu prezinta interes - ei il gasesc si fara sa caute in adancul sufletului - se iau dupa aparente si eticheteaza mai repede decat o fac angajatii ce se ocupa cu preturile pe raioanele de la hyermarket-uri.
Reciteam zilele trecute textul "Avem Timp" de O. Paler, dar se pare ca tocmai acesta se epuizeaza din oameni. Totul se petrece prea rapid - in relatiile cu oamenii din jur, nu mai suntem interesati de frumusetea launtrica - unde au disparut, rand pe rand, Romantismul, Cavalerismul si sentimentul profund? Nevoia de a zambi, cum imi spunea o prietena, ieri.
Ce valoare mai are astazi o floare sau o tinere de mana? De ce trebuie sa irosim totul prin cuvinte? Iata cateva din framantarile mele. Adesea cand merg pe strada, ma trezesc uitandu-ma intens in ochii persoanelor - cei mai multi ma privesc ciudat sau isi feresc privirea instantaneu.
"Ochii sunt oglinda sufletului" spunea Blaga, dar acum pare sparta in mii de bucatele - semn de ghinion. Si cate povesti se pot ascunde in spatele unei priviri ...
Inocenta a ajuns subiect de batjocura - nu ne mai stim uita la un lucru sau la o persoana frumoasa, fara sa ne gandim prin prisma valorii, utilitatii si sexualitatii.
Chiar si in viata de zi cu zi, plonjam comod in bratele compromisului, adesea ramanand fara reactie in fara schimbarilor majore iminente - ne autohipnotizam prin eterna mentalitate a atotputerniciei sortii. Doamne, si cat de mult uitam ca soarta si-o mai croieste si omul, singur~!
Si atunci ma intrebati cum reactionam la toate astea? Va spun ce cred eu, sincer - prin izolare autoimpusa (cat rau ne putem face singuri), duplicitate si alterarea acelui adevar pe care preferam sa il credem, desi e evident ca ceea ce simtim este mult mai puternic.
Vom raspunde insa cu totii in fata Tribunalului Constiintei, ami devreme sau mai tarziu - vom avea oare, atunci, curajul sa fim sinceri? Pledam vinovati neacceptand ceea ce simteam si doream - am trecut poate pe langa iubirea vietii noastre si nici macar nu i-am dat de inteles ca stim ca ea este Aleasa.
Dar macar flacara sufletului a ars mocnit pentru atingerea ei - MAKTUB ...